contondent

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză contondant.

Pronunție

  • AFI: /kon.ton'dent/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
contondent
Singular Plural
Masculin contondent contondenți
Feminin contondentă contondente
Neutru contondent contondente
  1. (despre obiecte, corpuri) tare, ale cărui lovituri provoacă contuzii fără a tăia sau a sângera.


Traduceri

Referințe