contopire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a contopi.

Pronunție

  • AFI: /kon.to'pi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
contopire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ contopire contopiri
Articulat contopirea contopirile
Dativ-Genitiv contopirii contopirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a (se) contopi și rezultatul ei; fuziune.

Sinonime

Antonime


Traduceri

Referințe