contramaistru
română
Etimologie
Din contra- + maistru (după franceză contremaître).
Pronunție
- AFI: /kon.traˈmaj.stru/
Substantiv
| Declinarea substantivului contramaistru | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | contramaistru | contramaiștri |
| Articulat | contramaistrul | contramaiștrii |
| Genitiv-Dativ | contramaistrului | contramaiștrilor |
| Vocativ | contramaistrule | contramaiștrilor |
- muncitor calificat care supraveghează și dirijează un sector dintr-o întreprindere industrială.
- (în vechea organizare a armatei) grad în corpul subofițerilor de marină; persoană care avea acest grad.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online