convicțiune

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din franceză conviction < latină convictio, convictionis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
convicțiune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ convicțiune convicțiuni
Articulat convicțiunea convicțiunile
Genitiv-Dativ convicțiunii convicțiunilor
Vocativ convicțiune convicțiunilor
  1. (livr.) convingere.


Traduceri

Referințe