coperta

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din italiană copertare.

Pronunție

  • AFI: /ko.per'ta/


Verb


Conjugarea verbului
coperta
Infinitiv a coperta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
copertez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să coperteze
Participiu copertat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a pune copertele la o carte, la un caiet; a lega.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe