corector
română
Etimologie
Din franceză correcteur < latină corrector.
Pronunție
- AFI: /ko.rek'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului corector | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | corector | corectori |
| Articulat | corectorul | corectorii |
| Genitiv-Dativ | corectorului | corectorilor |
| Vocativ | corectorule | corectorilor |
- persoană însărcinată cu citirea și cu marcarea pe o corectură a greșelilor față de textul original, în vederea înlăturării lor în tipografie.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului corector | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | corector | corectoare |
| Articulat | corectorul | corectoarele |
| Genitiv-Dativ | corectorului | corectoarelor |
| Vocativ | corectorule | corectoarelor |
- aparat, de obicei automat, folosit în diverse sisteme tehnice pentru corectarea funcționării acestora.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online