corector

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză correcteur < latină corrector.

Pronunție

  • AFI: /ko.rek'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
corector
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ corector corectori
Articulat corectorul corectorii
Genitiv-Dativ corectorului corectorilor
Vocativ corectorule corectorilor
  1. persoană însărcinată cu citirea și cu marcarea pe o corectură a greșelilor față de textul original, în vederea înlăturării lor în tipografie.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
corector
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ corector corectoare
Articulat corectorul corectoarele
Genitiv-Dativ corectorului corectoarelor
Vocativ corectorule corectoarelor
  1. aparat, de obicei automat, folosit în diverse sisteme tehnice pentru corectarea funcționării acestora.


Traduceri

Referințe