corectură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din germană Korrektur < latină correctura.

Pronunție

  • AFI: /ko.rek'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
corectură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ corectură corecturi
Articulat corectura corecturile
Genitiv-Dativ corecturii corecturilor
Vocativ corectură corecturilor
  1. operație de înlăturare a greșelilor tipografice dintr-un text sau dintr-o formă de tipar.
  2. (concr.) text tipărit pe care s-a făcut operația de corectură.
  3. fiecare dintre modificările operate pe un text corectat.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe