corela

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din corelație.

Pronunție

  • AFI: /ko.re'la/


Verb


Conjugarea verbului
(se) corela
Infinitiv a (se) corela
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) corelez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) coreleze
Participiu corelat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a facefie sau a fi în corelație.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe