cornări

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din corn + sufixul -ări.

Pronunție

  • AFI: /kor.nə'ri/


Verb


Conjugarea verbului
cornări
Infinitiv a cornări
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
cornăresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să cornărească
Participiu cornărit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (reg.) a conduce plugul ținându-l de coarne.


Traduceri

Etimologie

Din cornărit (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /kor.nə'ri/


Verb


Conjugarea verbului
cornări
Infinitiv a cornări
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
cornăresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să cornărească
Participiu cornărit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (înv.) a strânge cornăritul; a impune cornăritul.


Traduceri

Referințe