corupere
română
Etimologie
Din a corupe.
Pronunție
- AFI: /ko.ru'pe.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului corupere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | corupere | coruperi |
| Articulat | coruperea | coruperile |
| Genitiv-Dativ | coruperii | coruperilor |
| Vocativ | corupere | coruperilor |
- acțiunea de a (se) corupe și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online