corvetă

română

Etimologie

Din franceză corvette.

Pronunție

• AFI: /kor've.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului corvetă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	corvetă	corvete
Articulat	corveta	corvetele
Genitiv-Dativ	corvetei	corvetelor
Vocativ	corvetă	corvetelor

1. navă de război de mic tonaj, ușor armată și cu mare mobilitate în acțiune.
2. (ieșit din uz) corabie de război cu trei catarge, mai mică decât fregata și mai mare decât bricul.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• coverta
• revocat

Referințe

• DEX '98 via DEX online