cotă

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză cote.

Pronunție

  • AFI: /'ko.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cotă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cotă cote
Articulat cota cotele
Dativ-Genitiv cotei cotelor
Vocativ cotă cotelor
  1. parte cu care cineva contribuie la formarea unui fond, la o cheltuială comună etc.; parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărțeli etc.
  2. parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinație sau care este supusă unui anumit regim; (p.ext.) raport sau număr abstract care reprezintă această parte.
  3. (ieșit din uz) contribuție obligatorie pe care statul o impunea producătorilor și care consta în predarea unor cantități de produse dinainte stabilite la termenele și prețurile fixate de stat.
  4. (concr.) loc pe un teren, corespunzător unei altitudini marcate pe o hartă; nivel la care se află un loc, o construcție etc.
  5. fiecare dintre valorile numerice ale dimensiunilor unui obiect reprezentat prin desen.
  6. ansamblu de semne, simboluri, cifre, litere care indică locul unor cărți, al unor documente etc. într-o bibliotecă, într-un inventar etc.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe