cotrobăi
română
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /ko.tro.bə'i/
Verb
| Conjugarea verbului cotrobăi | |
| Infinitiv | a cotrobăi |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
cotrobăiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să cotrobăiască |
| Participiu | cotrobăit |
| Conjugare | IV |
- (v.intranz.) a căuta cu de-amănuntul răvășind lucrurile, a cerceta prin tot locul; a scotoci; a hojbăi.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online