Sari la conținut

cotrobăi

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /ko.tro.bə'i/


Verb


Conjugarea verbului
cotrobăi
Infinitiv a cotrobăi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
cotrobăiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să cotrobăiască
Participiu cotrobăit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a căuta cu de-amănuntul răvășind lucrurile, a cerceta prin tot locul; a scotoci; a hojbăi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe