cotrobăit

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a cotrobăi.

Pronunție

  • AFI: /ko.tro.bə'it/


Substantiv


Declinarea substantivului
cotrobăit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cotrobăit cotrobăituri
Articulat cotrobăitul cotrobăiturile
Genitiv-Dativ cotrobăitului cotrobăiturilor
Vocativ cotrobăitule cotrobăiturilor
  1. cotrobăială.


Traduceri

Referințe