crâmpoți

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din crâmpot (puțin folosit, „bucată”, etimologie necunoscută).

Pronunție

  • AFI: /krɨm.po'ʦi/


Verb


Conjugarea verbului
crâmpoți
Infinitiv a crâmpoți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
crâmpoțesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să crâmpoțească
Participiu crâmpoțit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (reg.) a tăia, a rupe, a sfâșia în bucăți inegale; a ciopârți.
  2. (v.tranz.) a mânca fără rânduială, de ici de colo, câte puțin.


Traduceri

Anagrame

Referințe