crâsnic

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă (veche) kristŭ („cruce”), cu sufixul -nic.

Sensurile secundare se explică prin urzeala în formă de cruce pe care o are de obicei năvodul. De la aceeași rădăcină slavă provine crâștaș, s. n. („năvod”), și probabil crâștie, s. f. („mizerie, nevoie, necaz”), cuvânt rar, pe care DAR îl pune în legătură cu crâșca. Confer bulgară кръстник (krăstnik).

Pronunție

  • AFI: /ˈkrɨs.nik/


Substantiv


Declinarea substantivului
crâsnic
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ crâsnic crâsnice
Articulat crâsnicul crâsnicele
Genitiv-Dativ crâsnicului crâsnicelor
Vocativ crâsnicule crâsnicelor
  1. unealtă de pescuit alcătuită dintr-o plasă (în formă de sac) legată la colțuri de capetele curbate și încrucișate a două nuiele și fixată de o prăjină lungă; halău.


Traduceri

Etimologie

Din bulgară кръстник (krăstnik).

Pronunție

  • AFI: /'krɨs.nik/


Substantiv


Declinarea substantivului
crâsnic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ crâsnic crâsnici
Articulat crâsnicul crâsnicii
Genitiv-Dativ crâsnicului crâsnicilor
Vocativ crâsnicule crâsnicilor
  1. (reg.) paracliser, țârcovnic.


Traduceri

Referințe