crainic

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din ucraineană крайник (krajnik).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
crainic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ crainic crainici
Articulat crainicul crainicii
Genitiv-Dativ crainicului crainicilor
Vocativ crainicule crainicilor
  1. (înv.) persoană care anunța mulțimii poruncile suveranului sau ale autorităților; vestitor.
  2. persoană care citește informațiile, comunicările, știrile oficiale etc., anunță programul la o stație de radio, de televiziune sau la o manifestație; spicher.
  3. (reg.) hăitaș, gonaci (la vânătoare).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe