cravată

română

Etimologie

Din franceză cravate.

Pronunție

• AFI: /kra'va.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului cravată
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cravată	cravate
Articulat	cravata	cravatele
Genitiv-Dativ	cravatei	cravatelor
Vocativ	cravată	cravatelor

1. accesoriu al îmbrăcămintei (bărbătești), constând dintr-o fâșie îngustă de stofă, de mătase etc. care se înnoadă la gât și ale cărei capete sunt de obicei lăsate să atârne pe piept.

Cuvinte compuse

• cravată roșie, cravată de pionier

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online