creanță

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză créance.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
creanță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ creanță creanțe
Articulat creanța creanțele
Dativ-Genitiv creanței creanțelor
Vocativ creanță creanțelor
  1. dreptul creditorului de a pretinde de la debitordea, să facă sau să nu facă ceva; (concr.) act care stabilește acest drept.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe