Sari la conținut

creanță

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză créance.

Pronunție

  • AFI: /kreˈan.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
creanță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ creanță creanțe
Articulat creanța creanțele
Genitiv-Dativ creanței creanțelor
Vocativ creanță creanțelor
  1. dreptul creditorului de a pretinde de la debitordea, să facă sau să nu facă ceva; (concr.) act care stabilește acest drept.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe