credincer

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din credință + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /kre.din'ʧer/


Substantiv


Declinarea substantivului
credincer
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ credincer credinceri
Articulat credincerul credincerii
Genitiv-Dativ credincerului credincerilor
Vocativ credincerule credincerilor
  1. (înv.) om de încredere (la o curte domnească); slujbaș cu rang de boiernaș.


Traduceri

Referințe