croncănit
română
Etimologie
Din a croncăni.
Pronunție
- AFI: /kron.kə'nit/
Substantiv
| Declinarea substantivului croncănit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | croncănit | invariabil |
| Articulat | croncănitul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | croncănitului | invariabil |
| Vocativ | croncănitule | invariabil |
- faptul de a croncăni; croncănire, croncănitură; sunet strident scos de cioară, de corb etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online