crucifica

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

După franceză crucifier < latină crucifigere ("a țintui pe cruce").

Pronunție

  • AFI: /kru.ʧi.fi'ka/


Verb


Conjugarea verbului
crucifica
Infinitiv a crucifica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
crucific
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să crucifice
Participiu crucificat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (în antichitate) a executa prin pironire pe cruce; a pune pe cruce.
  2. (fig.) a supune la chinuri groaznice.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe