crupă

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză croupe.

Pronunție

  • AFI: /'kru.pə/


Substantiv


Declinarea substantivului
crupă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ crupă crupe
Articulat crupa crupele
Genitiv-Dativ crupei crupelor
Vocativ crupă crupelor
  1. partea de dinapoi și de sus a trunchiului unor mamifere, cuprinsă între șale și baza cozii.
  2. regiunea dinspre coadă a cruponului.
  3. formă de relief alcătuită din două versante care se unesc după o linie; prelungire a unui mamelon.


Traduceri

Anagrame

Referințe