ctitoră

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din ctitor.

Pronunție

  • AFI: /'kti.to.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ctitoră
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ctitoră ctitore
Articulat ctitora ctitorele
Genitiv-Dativ ctitorei ctitorelor
Vocativ ctitoro ctitorelor
  1. persoană care suportă în total sau în parte cheltuielile pentru ridicarea și înzestrarea unei biserici sau a unei mănăstiri; (p.ext.) fondator al unei instituții, asociații etc.


Traduceri

Anagrame

Referințe