ctitori

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din ctitor.

Pronunție

  • AFI: /kti.to'ri/


Verb


Conjugarea verbului
ctitori
Infinitiv a ctitori
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ctitoresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ctitorească
Participiu ctitorit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a întemeia, a funda o biserică, o mănăstire; (p.ext.) a pune bazele unei instituții, unei asociații etc.


Traduceri

Anagrame

Referințe