cuceritor

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a cuceri + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ku.ʧe.ri'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
cuceritor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cuceritor cuceritori
Articulat cuceritorul cuceritorii
Dativ-Genitiv cuceritorului cuceritorilor
Vocativ cuceritorule cuceritorilor
  1. persoană, popor, țară etc. care face sau a făcut cuceriri.
  2. bărbat sau femeie care reușeșteatragă simpatia sau dragostea unei persoane de sex opus.
  3. (adjectival) care cucerește.
    Zâmbet cuceritor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe