culminare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a culmina.

Pronunție

  • AFI: /kul.mi'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
culminare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ culminare culminări
Articulat culminarea culminările
Genitiv-Dativ culminării culminărilor
Vocativ culminare culminărilor
  1. acțiunea de a culmina și rezultatul ei.


Traduceri

Anagrame

Referințe