culminare
română
Etimologie
Din a culmina.
Pronunție
- AFI: /kul.mi'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului culminare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | culminare | culminări |
| Articulat | culminarea | culminările |
| Genitiv-Dativ | culminării | culminărilor |
| Vocativ | culminare | culminărilor |
- acțiunea de a culmina și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online