culot

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză culot.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
culot
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ culot culote
Articulat culotul culotele
Genitiv-Dativ culotului culotelor
Vocativ culotule culotelor
  1. piesă izolantă montată la partea inferioară a unui tub electronic, în care sunt prinse rigid piciorușele conectate ca electrozi.


Traduceri

Anagrame

Referințe