cumană

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din cuman.

Pronunție

  • AFI: /ku'ma.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cumană
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cumană cumane
Articulat cumana cumanele
Genitiv-Dativ cumanei cumanelor
Vocativ cumano cumanelor
  1. persoană aparținând unei populații de neam turcic care, migrând dinspre est, în sec. xI s-a așezat pe teritoriul țărilor românești, unde, în parte a fost asimilată de populația românească.


Traduceri

Anagrame

Referințe