cumnățel

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din cumnat + sufixul -el.

Pronunție

  • AFI: /kum.nə'ʦel/


Substantiv


Declinarea substantivului
cumnățel
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cumnățel cumnăței
Articulat cumnățelul cumnățeii
Genitiv-Dativ cumnățelului cumnățeilor
Vocativ cumnățelule cumnățeilor
  1. (fam.) diminutiv al lui cumnat.


Traduceri

Referințe