cumpli

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină complere, transformat în *complῑre. Trecerea semantică de la „a sfârși” la „a omorîpare firească.

Pronunție

  • AFI: /kum'pli/


Verb


Conjugarea verbului
(se) cumpli
Infinitiv a (se) cumpli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) cumplesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) cumplească
Participiu cumplit
Conjugare IV
  1. (înv.) a omorî, a extermina.
  2. (înv.) (v.refl.) a muri, a deceda.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe