cununa
Aspect
Etimologie
Din latină corōnāre.
Pronunție
- AFI: /ku.nu'na/
Verb
| Conjugarea verbului (se) cununa | |
| Infinitiv | a (se) cununa |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) cunun |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) cunune |
| Participiu | cununat |
| Conjugare | I |
- (v.refl. recipr.) a se căsători (religios).
- S-au cununat la biserică.
- (v.tranz.) a declara pe miri căsătoriți din punct de vedere religios.
- a asista pe cineva în timpul serviciului religios al cununiei, în calitate de naș.
- (despre părinți) a-și căsători (după ritualul religios) fiul sau fiica.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a-și consfinți căsătoria prin cununie
|
|