cununa

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : cunună

română

Etimologie

Din latină corōnāre.

Pronunție

  • AFI: /ku.nu'na/


Verb


Conjugarea verbului
(se) cununa
Infinitiv a (se) cununa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) cunun
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) cunune
Participiu cununat
Conjugare I
  1. (v.refl. recipr.) a se căsători (religios).
    S-au cununat la biserică.
  2. (v.tranz.) a declara pe miri căsătoriți din punct de vedere religios.
  3. a asista pe cineva în timpul serviciului religios al cununiei, în calitate de naș.
  4. (despre părinți) a-și căsători (după ritualul religios) fiul sau fiica.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe