curățel

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din curat + sufixul -el.

Pronunție

  • AFI: /ku.rə'ʦel/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
curățel
Singular Plural
Masculin curățel curăței
Feminin curățea curățele
Neutru curățel curățele
  1. diminutiv al lui curat; destul de curat, îngrijit; (p.ext.) (despre oameni) frumușel, drăguț, simpatic.
  2. lucrat îngrijit; bunicel.


Traduceri

Anagrame

Referințe