curgere

română

Etimologie

Din a curge.

Pronunție

• AFI: /'kur.ʤe.re/

Substantiv

Declinarea substantivului curgere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	curgere	curgeri
Articulat	curgerea	curgerile
Genitiv-Dativ	curgerii	curgerilor
Vocativ	curgere	curgerilor

1. acțiunea de a curge.
2. (fig.) desfășurare, trecere de timp; răstimp.
3. evoluție istorică, înlănțuire a evenimentelor.
4. schimbare continuă; devenire.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• recurge

Referințe

• DEX '98 via DEX online