curmei

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din curm + sufixul -ei.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
curmei
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ curmei curmeie
Articulat curmeiul curmeiele
Genitiv-Dativ curmeiului curmeielor
Vocativ curmeiule curmeielor
  1. bucată, capăt de funie sau de frânghie, întrebuințate pentru a lega ceva sau pentru a priponi vitele; curm; funie de calitate proastă (făcută din coajă de tei sau de răchită).
  2. (reg.) mlădiță care crește din tulpina viței de vie.


Traduceri

Anagrame

Referințe