curmei

română

Etimologie

Din curm + sufixul -ei.

Pronunție

• AFI: /kur'mej/

Substantiv

Declinarea substantivului curmei
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	curmei	curmeie
Articulat	curmeiul	curmeiele
Genitiv-Dativ	curmeiului	curmeielor
Vocativ	curmeiule	curmeielor

1. bucată, capăt de funie sau de frânghie, întrebuințate pentru a lega ceva sau pentru a priponi vitele; curm; funie de calitate proastă (făcută din coajă de tei sau de răchită).
2. (reg.) mlădiță care crește din tulpina viței de vie.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ceruim

Referințe

• DEX '98 via DEX online