curta

română

Etimologie

Din curte (după franceză courtiser).

Pronunție

• AFI: /kur'ta/

Verb

Conjugarea verbului curta
Infinitiv	a curta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	curtez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să curteze
Participiu	curtat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a face curte unei femei, a căuta să-i câștigi favoarea, dragostea; a curteni.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• căruț
• cătur
• cuarț
• cutra
• acruț
• curat
• cruța

Referințe

• DEX '98 via DEX online