custură
română
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /kus'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului custură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | custură | custuri |
| Articulat | custura | custurile |
| Genitiv-Dativ | custurii | custurilor |
| Vocativ | custură | custurilor |
- (pop.) lamă, tăiș de cuțit; cuțit rudimentar (fără plăsele); cuțit.
- (reg.) creastă de munte stâncoasă, ascuțită, zimțată, specifică epocii glaciare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online