cuvioșie

română

Etimologie

Din cuvios + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /ku.vi.oˈʃi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului cuvioșie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cuvioșie	cuvioșii
Articulat	cuvioșia	cuvioșiile
Genitiv-Dativ	cuvioșiei	cuvioșiilor
Vocativ	cuvioșie	cuvioșiilor

1. bună-cuviință; omenie; cucernicie, evlavie.
2. (însoțit de un pronume posesiv) titlu dat călugărilor și altor slujitori ai bisericii.

Cuvinte derivate

• preacuvioșie

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online