dăinuire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a dăinui.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
dăinuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dăinuire dăinuiri
Articulat dăinuirea dăinuirile
Genitiv-Dativ dăinuirii dăinuirilor
Vocativ dăinuire dăinuirilor
  1. faptul de a dăinui; persistență; menținere.


Traduceri

Anagrame

Referințe