Sari la conținut

dăinuire

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din a dăinui.

Pronunție

  • AFI: /dəj.nuˈi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
dăinuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dăinuire dăinuiri
Articulat dăinuirea dăinuirile
Genitiv-Dativ dăinuirii dăinuirilor
Vocativ dăinuire dăinuirilor
  1. faptul de a dăinui; persistență; menținere.


Traduceri

Anagrame

Referințe