dăinuitor

română

Etimologie

Din a dăinui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /dəj.nu.iˈtor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului dăinuitor
	Singular	Plural
Masculin	dăinuitor	dăinuitori
Feminin	dăinuitoare	dăinuitoare
Neutru	dăinuitor	dăinuitoare

1. care dăinuiește; durabil, trainic, persistent.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• orânduiți

Referințe

• DEX '98 via DEX online