dăscăli

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din dascăl.

Pronunție

  • AFI: /dəs.kə'li/


Verb


Conjugarea verbului
dăscăli
Infinitiv a dăscăli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
dăscălesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să dăscălească
Participiu dăscălit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a învăța, a povățui, a sfătui; (p.ext.) a mustra, a dojeni.
  2. (v.tranz.) a bate capul (cuiva); a cicăli.
  3. (v.intranz.) (rar) a exercita profesiunea de dascăl, a funcționa ca dascăl.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe