dăunașă

română

Etimologie

Din dăunaș.

Pronunție

• AFI: /də.uˈna.ʃə/

Substantiv

Declinarea substantivului dăunașă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dăunașă	dăunașe
Articulat	dăunașa	dăunașele
Genitiv-Dativ	dăunașei	dăunașelor
Vocativ	dăunașo	dăunașelor

1. (reg.) persoană care a suferit o pierdere; păgubaș.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online