damnațiune

română

Din franceză damnation < latină damnatio, damnationis.

Declinarea substantivului damnațiune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	damnațiune	damnațiuni
Articulat	damnațiunea	damnațiunile
Genitiv-Dativ	damnațiunii	damnațiunilor
Vocativ	damnațiune	damnațiunilor

(livr.; în mitologia greco-romană și în religia creștină) osândire la muncile infernului.