deîmpărțit

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din de + împărțit.

Pronunție

  • AFI: /de.ɨm.pər'ʦit/


Substantiv


Declinarea substantivului
deîmpărțit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ deîmpărțit invariabil
Articulat deîmpărțitul invariabil
Genitiv-Dativ deîmpărțitului invariabil
Vocativ deîmpărțitule invariabil
  1. (mat.) primul termen al unei împărțiri, număr care urmeazăfie împărțit la cel de-al doilea termen.


Traduceri

Referințe