debloca

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză débloquer.

Pronunție

  • AFI: /de.blo'ka/


Verb


Conjugarea verbului
debloca
Infinitiv a debloca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
deblochez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să deblocheze
Participiu deblocat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a degaja un drum de obstacole, de oameni, de vehicule etc. spre a-l reda circulației.
    A debloca un drum înzăpezit.
  2. a pune, a aduce o mașină, un aparat blocat etc. în stare de funcționare.
  3. a scoate de sub blocare bani sau valori bănești.
  4. a scoate un ofițer din cadrul activ al armatei.
    A debloca un oraș asediat.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe