decepționa

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din decepție.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
decepționa
Infinitiv a decepționa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
decepționez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să decepționeze
Participiu decepționat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a înșela speranțele sau încrederea cuiva, a cauza cuiva o decepție; a dezamăgi, a deziluziona.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe