declamație

română

Variante

• declamațiune

Etimologie

Din franceză déclamation < latină declamatio, declamationis.

Pronunție

• AFI: /de.kla'ma.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului declamație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	declamație	declamații
Articulat	declamația	declamațiile
Genitiv-Dativ	declamației	declamațiilor
Vocativ	declamație	declamațiilor

1. artă de a declama.
2. vorbire cu ton și cu gesturi exagerate, teatrale, emfatice.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cadmiatele
• declamatei

Referințe

• DEX '98 via DEX online