decolora

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză décolorer < latină decolorare.

Pronunție

  • AFI: /de.ko.lo'ra/


Verb


Conjugarea verbului
decolora
Infinitiv a decolora
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
decolorez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să decoloreze
Participiu decolorat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (despre țesături) a-și pierde culoarea, a ieși (de soare, la spălat etc.).
  2. (v.refl.) a căpăta o culoare ștearsă, mai deschisă; (fig.) (despre abstracte) a se șterge, a păli.
  3. (v.tranz.) a înlătura total sau parțial culoarea de pe o țesătură, un tablou etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe