deconta

română

Etimologie

Din franceză décompter.

Pronunție

• AFI: /de.kon'ta/

Verb

Conjugarea verbului deconta
Infinitiv	a deconta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	decontez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să deconteze
Participiu	decontat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a justifica în mod detaliat, pe bază de acte, întrebuințarea unei sume (primite).

Cuvinte derivate

• decontare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cadențo
• docența

Referințe

• DEX '98 via DEX online