decorticare
română
Etimologie
Din a decortica.
Pronunție
- AFI: /de.kor.ti'ka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului decorticare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | decorticare | decorticări |
| Articulat | decorticarea | decorticările |
| Genitiv-Dativ | decorticării | decorticărilor |
| Vocativ | decorticare | decorticărilor |
- acțiunea de a decortica și rezultatul ei; decorticație.
- operație de desprindere și de înlăturare a cojilor de pe unele semințe în vederea consumului sau prelucrării ulterioare a acestora.
- îndepărtare chirurgicală, totală sau parțială, a părții corticale a unui organ (creier, rinichi etc.).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online